Decizia CCR nr. 837/2021Punctul 7

7. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că prevederile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul creditorului la un proces echitabil. Arată, astfel, că, potrivit art. 645 alin. (1) și art. 646 alin. (1) din Codul de procedură civilă, creditorul și debitorul sunt părți în procedura de executare silită, iar din coroborarea acestor prevederi de lege rezultă dreptul creditorului de a lua cunoștință despre actele dosarului de executare, deci inclusiv despre adresa de poprire comunicată terțului poprit și dovada de comunicare a acesteia. Instanța învederează că nu trebuie omis faptul că executarea silită este parte a procesului civil, care cunoaște, ca regulă generală, două faze: cognitio și executio, iar părțile au obligația de a urmări finalizarea procesului, astfel cum este reglementată de art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, și în faza executării silite. Mai mult, creditorul este direct interesat de realizarea executării silite, în toate formele de executare prevăzute de lege, el fiind cel care indică executorului judecătoresc, prin cererea de executare silită, modalitățile de executare, conform art. 664 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură civilă. În condițiile în care creditorul solicită executarea silită prin poprire, acesta își asumă rigorile acestei proceduri, inclusiv posibilitatea formulării unei cereri de validare a popririi, în cazul în care terțul poprit nu se conformează adresei de poprire. Simpla împrejurare că, pentru a formula cererea de validare a popririi în termen procedural, creditorul trebuie să își exercite un drept prevăzut de lege, respectiv cel de a lua cunoștință despre actele de executare, nu poate constitui un impediment pentru realizarea efectivă a dreptului la instanță. ...