Decizia CCR nr. 839/2021Punctul 7

7. Arată că prevederile art. 1 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 stabilesc că pot face obiectul dării în plată inclusiv imobilele care au fost date în garanție la încheierea contractelor de credit care în prezent au fost cesionate altor persoane juridice, diferite de instituțiile financiare. Aceste prevederi contravin art. 44 din Constituție, atât timp cât micșorează dreptul de proprietate și patrimoniul cesionarului. Odată cu cesiunea creanței, patrimoniul cesionarului se mărește prin achiziționarea creanței și a tuturor garanțiilor asociate acesteia. Dacă s-ar aplica prevederile Legii nr. 77/2016, ar însemna nu numai că patrimoniul cesionarului este micșorat cu valoarea imobilului care este adus în garanție, dar și cu valoarea creanței pe care urma să o recupereze de la consumator, precum și cu prețul aferent cesiunii. Spre exemplu, în cazul în care se cesionează o creanță care se află în curs de recuperare pe calea executării silite și al cărei bun adus în garanție a fost deja valorificat în cadrul executării silite înainte de încheierea contractului de cesiune, cesionarul nu numai că pierde dreptul de a recupera creanța achiziționată, ci și prețul achitat pentru aceasta, patrimoniul său suferind astfel o dublă pierdere. Aceeași situație se regăsește și în cazul creanțelor actuale ale băncilor, creanțe care reprezintă un drept de proprietate, un drept câștigat sub imperiul vechii legi. Or, în aceste cazuri, practica Curții Constituționale a stabilit că este aplicabilă teoria drepturilor câștigate, teorie potrivit căreia legea nu mai poate retroactiva în cazul în care un drept a fost deja inclus în patrimoniul unei persoane. Această teorie este aplicabilă și în cazul contractelor de credit aflate în desfășurare, dar care au fost supuse deja controlului unei instanțe de judecată care a stabilit întinderea obiectului și prețului acestuia, și nu numai. În acest sens, arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că, „dacă o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare“. ...