Decizia CCR nr. 809/2021Punctul 10

10. Prin criticile de neconstituționalitate intrinsecă, se susține că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 contravin prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) din Constituție, referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text normativ trebuie să le îndeplinească, astfel cum au fost analizate prin Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 18 ianuarie 2012 și Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016. Se arată că în procedura adoptării în Parlament a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 trebuie avut în vedere și Avizul Consiliului Legislativ nr. 712 din 28 decembrie 2019, care, deși este unul favorabil, indică neconformitatea prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 cu normele de tehnică legislativă și, implicit, cu rigorile constituționale. În cazul în care se dorește menținerea acesteia, s-a arătat că textul trebuie reformulat în sensul: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, indemnizațiilor lunare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018“. La alin. (2) , ca urmare a utilizării unor sintagme precum „cel mult la nivelul“, respectiv „își desfășoară activitatea în aceleași condiții“, norma este insuficient de clară, ceea ce afectează predictibilitatea acesteia. Se consideră că măsura prevăzută de art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se constituie într-o veritabilă limitare a dreptului constituțional la muncă, inclusiv a componentei referitoare la dreptul la un salariu echitabil, textul criticat fiind lipsit de previzibilitate/predictibilitate, claritate, calitate și precizie, având în vedere: aplicarea măsurii de plafonare a sporurilor salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2019, fără a se preciza cu exactitate care este perioada de aplicare a măsurii, în contextul altor măsuri de aplicare etapizată deja prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (art. 38 din lege); refuzul introducerii unei definiții pentru sintagma „își desfășoară activitatea în același condiții“, în contextul în care pentru alte categorii de personal bugetar, pentru același condiții, se oferă alt tratament salarial. ...