Decizia CCR nr. 791/2021Punctul 5

5. În acest context apreciază că prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 care stabilesc cvasi-obligativitatea angajamentului terțului în formă autentică sunt contrare dreptului unional imperativ, iar instituirea unei obligații și a posibilității exceptării de la cerința angajamentului autentic, fără să se arate condițiile de excepție, constituie o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituție. Susține că forma autentică este un mijloc artificial cu efect constrângător asupra concurenței și, implicit, asupra liberei circulații a bunurilor, având în vedere că Directiva 2009/81/CE privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE nu impune condiții formale pentru dovedirea capacității tehnice/existența susținerii terților. În acest sens, susține că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene este fundamental ostilă stabilirii condiției autentificării semnăturii, pentru ca certificarea din partea terțului susținător să aibă valoare probantă. Așa fiind, prin raportare la regimul imperativ stabilit prin dispozițiile relevante pentru cauză din dreptul Uniunii Europene, autoarea excepției apreciază că reglementarea cuprinsă în art. 165 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 este contrară dispozițiilor art. 148 din Constituție. ...