Decizia CCR nr. 780/2021Punctul 24
Punctul 24
24. În ceea ce privește mandatul european de arestare, acesta a fost reglementat prin Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 190 din 18 iulie 2002. Potrivit deciziei anterior menționate, mandatul european de arestare constituie o procedură de extrădare simplificată, ce se desfășoară între statele membre ale Uniunii Europene, în scopul eficientizării activității de cooperare judiciară internațională la nivelul acestora și a reprezentat un pas înainte, prin elementele de noutate, în planul predării infractorilor între statele membre, al simplificării și operativității cu care se realizează cooperarea juridică în interiorul Uniunii Europene. Așa fiind, Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a înlocuit Convenția europeană de extrădare, care, în prezent, este aplicabilă doar în relația dintre un stat membru și alte state din Europa ce nu sunt membre ale Uniunii Europene. Sfera de aplicare a mandatului european de arestare este însă similară celei a extrădării, această nouă instituție fiind incidentă atât în etapa urmăririi penale și a judecății, cât și în etapa ulterioară pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive. Practic, prin mandatul european de arestare se realizează transferul unei persoane dintr-un stat membru în altul, acest mecanism înlocuind procedura tradițională a extrădării, transfer ce poate fi realizat inclusiv în cazul recunoașterii mutuale a deciziilor în justiție, decizii ce se impun a fi executate automat pe întregul teritoriu al Uniunii Europene. ...
Sursa oficială ↗