Decizia CCR nr. 788/2021Punctul 23

23. Prin urmare, având în vedere regimul juridic aplicabil persoanelor juridice de drept public și ținând seama, pe de o parte, de conținutul normei cu caracter general în materia competenței teritoriale de soluționare a cererilor introduse împotriva persoanelor de drept public - art. 111 din Codul de procedură civilă -, care enumeră, pe lângă stat, autorități și instituții centrale sau locale, și „alte persoane juridice de drept public“, și, pe de altă parte, de norma cu caracter special - art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - care reglementează în cea de-a doua ipoteză competența exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în cazul în care reclamantul este „o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora“, Curtea reține că, deși norma criticată nu prevede expres cazul reclamantului persoană juridică de drept public în enumerarea pe care o dispune, sintagma „asimilată acestora“ nu se poate referi decât la persoanele juridice de drept public, al căror regim juridic care le guvernează existența este similar celor al autorităților publice sau al instituțiilor publice. Opțiunea legiuitorului pentru această asimilare sub aspectul normelor procedurale care stabilesc competența teritorială a instanțelor în contenciosul administrativ este în deplin acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și nu impietează asupra dreptului la un proces echitabil al părților implicate în litigiul administrativ. ...