Decizia CCR nr. 766/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile criticate sunt neclare, deoarece nu se prevede un termen în care organul de urmărire penală are obligația de a chema persoana vătămată și a o întreba cu privire la formularea sau nu a plângerii penale prealabile. Astfel, în practică se poate interpreta fie că o astfel de obligație incumbă organului de urmărire penală în termenul prevăzut pentru introducerea plângerii penale prealabile, fie că această obligație nu mai este supusă termenului prevăzut de lege. Susține că există infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (de exemplu, cele prevăzute la art. 193, 196, 206 sau 208 din Codul penal), însă înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, conform art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală, este necesară efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect (urmărirea penală față de persoana suspectată de săvârșirea infracțiunii), pentru care este necesară îndeplinirea condiției referitoare la inexistența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, implicit lipsa plângerii prealabile. În aceste condiții sunt diferențiate mai multe situații posibile de cercetare a unei fapte penale pentru care este necesară introducerea plângerii penale prealabile și necesită a fi analizate mai multe aspecte, respectiv: data sesizării, forma și fondul actului de sesizare, data introducerii plângerii prealabile, forma plângerii penale prealabile în situația în care au fost efectuate acte de urmărire penală în cauză. ...