Decizia CCR nr. 767/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, în cazul săvârșirii de către un infractor major a două infracțiuni aflate în concurs, dintre care pentru una se stabilește pedeapsa cu închisoarea și pentru alta pedeapsa cu amenda, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul penal care prevăd că se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii. Având în vedere că este recunoscut faptul că o pedeapsă privativă de libertate este mai aspră decât o pedeapsă cu amenda, apreciază că textul criticat discriminează persoanele care au săvârșit pluralități de infracțiuni din categoria celor reglementate la art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, față de persoanele care săvârșesc infracțiuni după majorat, în ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. d) din același act normativ. Face referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, apreciind că majorarea măsurii educative privative de libertate cu un termen de până la 6 luni în situația infractorului care a săvârșit o faptă în minoritate și cea de-a doua după majorat (în situația în care pentru prima faptă s-a dispus o măsură educativă privativă de libertate și pentru cea de-a doua faptă, săvârșită după majorat, s-a dispus pedeapsa amenzii penale) este discriminatorie față de situația persoanelor care au săvârșit infracțiuni concurente după majorat, avându-se în vedere că acestea din urmă aveau discernământul format la data săvârșirii infracțiunilor. Totodată, fiind vorba despre o majorare a perioadei de privare de libertate, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 23 din Constituție, referitoare la libertatea individuală. ...