Decizia CCR nr. 767/2021Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Codul penal reglementează regimul sancționator al pluralității de infracțiuni în situația distinctă a săvârșirii de către aceeași persoană a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității, iar cealaltă în timpul majoratului, caz în care pentru prima se ia o măsură educativă, iar pentru a doua se stabilește pedeapsa amenzii. Susține că regula în cazul săvârșirii infracțiunii de către o persoană minoră este aceea a aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate. Cu toate acestea, Codul penal a prevăzut ca în cadrul pluralității de infracțiuni anterior menționate să fie stabilită o măsură educativă privativă de libertate. Legiuitorul a reglementat această modalitate de stabilire și aplicare a pedepsei în conformitate cu politica sa penală, ținând seama de particularitățile psihologice ale vârstei infractorului în condițiile concursului de infracțiuni. Așa fiind, prin aplicarea măsurii educative privative de libertate, legiuitorul, potrivit art. 61 din Constituție, a adoptat o formă de sancțiune care practic, în funcție de criteriile de individualizare, poate fi dusă până la limita maximă. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, dacă în cazul regimului sancționator al concursului de infracțiuni legiuitorul a prevăzut un spor limitat, egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în cazul infractorilor majori, în cazul pluralității de infracțiuni prevăzute de textul de lege criticat este reglementată o limită generală maximă legală a singurei pedepse care formează pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, aceasta fiind singura care se aplică. Făcând referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, susține că textul de lege criticat prevede o limită maximă care îngrădește posibilitatea judecătorului în activitatea de individualizare a pedepsei de a stabili o pedeapsă rezultantă mai mare decât maximul general al măsurii educative chiar dacă este privativă de libertate, aceasta nefiind în defavoarea inculpatului minor inițial, major la data pronunțării hotărârii. Pe de altă parte, individualizarea pedepselor este atributul exclusiv al instanței de judecată. ...