Decizia CCR nr. 653/2023Punctul 7

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, observă că sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani a fost complet restructurat de noul Cod penal, singurele sancțiuni penale care le pot fi aplicate acestora fiind măsurile educative. Regula o constituie aplicarea măsurilor educative neprivative de libertate, cele privative de libertate constituind excepția, luarea acestora fiind, totodată, obiectul aprecierii instanței de judecată. Acest sistem sancționator se aplică chiar dacă pe parcursul procesului penal minorul a devenit major, legiuitorul considerând relevantă data săvârșirii infracțiunii. Reține că măsurile educative au ca scop educarea sau reeducarea minorilor care răspund penal prin instruire școlară și profesională și prin cultivarea în conștiința acestora a respectului față de valorile sociale. Din această perspectivă, reține că noul Cod penal plasează centrul de greutate al sistemului sancționator al minorilor pe prevenirea comiterii de noi infracțiuni, prin reintegrarea socială a minorilor care au comis o infracțiune. Observă că, spre deosebire de pedepsele penale, care au un caracter preponderent coercitiv, măsurile educative au un caracter preponderent educativ, reprezentând un tratament sancționator mai blând, care se impune ca urmare a particularităților psihologice specifice vârstei minorității. Prin urmare, apreciază că, din punctul de vedere al gravității, măsurile educative și pedepsele nu pot fi echivalate, ultimele fiind mai grave și antrenând decăderi, incapacități și interdicții. Totodată, reține că renunțarea la aplicarea pedepsei nu reprezintă un drept constituțional, ci o modalitate de individualizare a pedepsei, iar art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor și de situațiile diferite în care se află destinatarii normei penale. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui. Prin urmare, apreciază că, în măsura în care prevederile se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și nu afectează dreptul la un proces echitabil sau vreuna dintre componentele sale, normele penale criticate reprezintă o opțiune de politică legislativă, a cărei reglementare constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, revine legiuitorului infraconstituțional să decidă care sunt condițiile incidenței instituției renunțării la aplicarea pedepsei. ...