Decizia CCR nr. 740/2016Punctul 8

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili pedepsele aplicabile în cazul infracţiunilor, precum şi de a reglementa procedura de judecată. Precizează că, vorbind despre „condamnare“ şi „amânarea aplicării pedepsei“, dispoziţiile criticate îi vizează exclusiv pe inculpaţii majori, pentru că numai în cazul lor se pot pronunţa aceste două soluţii pe fondul cauzei penale. Astfel, potrivit art. 114 din Codul penal, faţă de minorul care la data săvârşirii infracţiunii avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate şi numai în mod excepţional - în cele două cazuri prevăzute de art. 114 alin. (2) din Codul penal - o măsură educativă privativă de libertate. Aşadar, în cazul inculpatului minor găsit vinovat pentru săvârşirea unei infracţiuni nu se pronunţă o hotărâre de condamnare deoarece nu i se aplică o pedeapsă, ci faţă de acesta se ia o măsură educativă neprivativă de libertate (regula) sau privativă de libertate (excepţia). Apreciază că motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut expres că inculpaţii minori nu pot apela la judecarea în procedura simplificată este acela că o asemenea precizare ar fi fost superfluă, faţă de faptul că recunoaşterea învinuirii produce efecte exclusiv asupra limitelor de pedeapsă nu şi asupra măsurilor educative. ...