Decizia CCR nr. 191/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, referitor la dispozițiile art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția, având în vedere faptul că la data judecării infracțiunii concurente minorul nu era internat într-un centru educativ sau de detenție, ci se afla în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 16 februarie 2016. În ceea ce privește dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, potrivit prevederilor art. 115 alin. (2) din același cod, alegerea măsurii educative care urmează să fie luată față de minor se face, în condițiile art. 114, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 din Codul penal. Or, în condițiile în care pentru săvârșirea unei infracțiuni instanța a apreciat ca fiind suficientă luarea unei anumite măsuri educative, înseamnă că pentru săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni, concurente sau nu, regimul sancționator va fi mai aspru. ...