Decizia CCR nr. 191/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a acesteia, susține, în esență, că dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi, întrucât creează discriminare între două categorii de persoane aflate în aceeași situație juridică, și anume între minorii care au săvârșit infracțiuni concurente, după cum acestea au fost sau nu judecate împreună. În acest sens, instanța, autoare a excepției, menționează că a dispus repunerea cauzei pe rol, deoarece în cursul deliberărilor a constatat că inculpatul minor a comis o infracțiune concurentă, pentru care a fost dispusă măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, măsură aflată în curs de executare. Arată că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, în caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din același cod. Susține că legiuitorul se contrazice, deoarece, pe de o parte, prevede că, dacă minorul a comis infracțiuni concurente, se dispune o singură sancțiune, iar, pe de altă parte, în cazul în care minorul - față de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege - este judecat separat pentru o faptă concurentă, situația acestuia se înrăutățește. Astfel, în situația menționată, nefiind posibilă prelungirea măsurii educative luate inițial, instanța este obligată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate cu una mai severă, iar dacă o astfel de măsură nu există, așa cum este cazul în speță, instanța este forțată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate luată inițial cu o măsură educativă privativă de libertate. Consideră că nu se poate reține o culpă a minorului cu privire la momentul punerii în executare a măsurii educative luate inițial, măsură a cărei executare poate deveni concomitentă cu judecarea infracțiunii concurente. În acest caz, minorului nu îi sunt aplicabile - din motive independente de voința lui - dispozițiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, ci acesta intră sub incidența prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din același cod, care îi creează o situație mai grea. Prin urmare, minorul care se încadrează în această ipoteză suportă un regim sancționator mai aspru, din motive neimputabile lui, fiind discriminat în raport cu alți minori aflați în aceeași situație juridică - aceea a săvârșirii de infracțiuni concurente -, dacă infracțiunile sunt judecate împreună, iar nu separat. Pe de altă parte, instanța, autoare a excepției, subliniază că, potrivit prevederilor art. 40 din Codul penal, mecanismul stabilit de lege pentru infractorul major condamnat definitiv care este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă dă instanței posibilitatea să reevalueze toată situația și să aplice regulile de la concursul de infracțiuni. Totodată, instanța observă existența unei corespondențe între dispozițiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal și cele ale art. 124 alin. (3) teza a doua și ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din același cod, având în vedere faptul că în toate aceste texte de lege se regăsește sintagma „este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior“. În fine, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. Invocă, în acest sens, Deciziile nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 224 din 4 aprilie 2017 și nr. 368 din 30 mai 2017. ...