Decizia CCR nr. 191/2020Punctul 8

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă și rezonabilă care să le justifice. Arată că textul de lege menționat creează discriminare între minorii care sunt judecați succesiv pentru fapte concurente și minorii care sunt judecați în cadrul aceluiași proces penal pentru fapte săvârșite în concurs, deoarece instanța are posibilitatea să analizeze în ansamblu activitatea infracțională a acestora din urmă și să stabilească o singură măsură educativă. Pe de o parte, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, față de minorul care a săvârșit mai multe fapte concurente se stabilește și se ia o singură măsură educativă, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din același cod, dacă minorul este judecat separat pentru o infracțiune concurentă, situația acestuia se înrăutățește, fiind sancționată, în acest mod, un fel de „recidivă“ în ceea ce privește comportamentul antisocial al minorului. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții referitoare la prevederile art. 16 din Constituție, violarea principiului egalității și nediscriminării apare atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. De asemenea, menționează că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. ...