Decizia CCR nr. 756/2021Punctul 9

9. În aceste condiții, se ridică problema dacă în preambulul ordonanței de urgență trebuie motivată urgența fiecărei dispoziții în parte a acesteia sau este suficient ca legiuitorul delegat să fi motivat urgența principalei modificări legislative realizate. În opinia noastră, motivarea urgenței reglementării se referă la toate aspectele/dispozițiile/soluțiile normative cuprinse în ordonanța de urgență. Altfel, preambulul ar deveni o chestiune absolut formală, iar dispozițiile art. 115 alin. (4) teză finală din Constituție ineficace. S-ar ajunge la situația în care Guvernul să motiveze selectiv urgența doar în privința anumitor reglementări. Or, motivarea urgenței reprezintă o garanție pentru ca puterea legislativă delegată conferită Guvernului să nu poată fi exercitată discreționar, ci numai în situații extraordinare și urgente. Numai indicându-se și motivându-se caracterul urgent al reglementării/ situației extraordinare se poate verifica îndeplinirea tuturor exigențelor art. 115 alin. (4) din Constituție. În situația în care ordonanța de urgență cuprinde dispoziții diverse/diferite/ eterogene, urgența adoptării sale cu privire la anumite reglementări din cuprinsul acesteia nu poate fi justificată/ acoperită prin prisma motivelor care au justificat urgența unei alte soluții legislative cuprinse tot în cadrul aceleiași ordonanțe de urgență. Din această perspectivă, se constată că nu a fost motivată urgența/situația extraordinară care a determinat adoptarea soluției legislative analizate, ceea ce reprezintă, în mod evident, o încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. ...