Decizia CCR nr. 743/2021Punctul 16

16. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) cuprins în titlul XIII din Legea nr. 247/2005, Curtea reține că, prin Decizia nr. 395 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 23 august 2018, s-a mai pronunțat asupra acelorași prevederi legale, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție, și cu o motivare similară. Prin această decizie, paragrafele 17 și 18, Curtea a reținut că prevederile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale, iar Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial, în art. 129, că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege“. Sub aspectul existenței unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia fondului funciar, Curtea a reamintit, prin decizia precitată, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. ...