Decizia CCR nr. 717/2021Punctul 24

24. Având în vedere cele menționate și ansamblul legislativ prevăzut de Codul penal din 1969, rezultă că pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei instanța judecătorească a trebuit să aplice dispozițiile relative la individualizarea pedepsei și să pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului. Astfel, din perspectivă cronologică, deși ambele măsuri se regăsesc în aceeași hotărâre de condamnare, instanța judecătorească, analizând datele dosarului, mai întâi, a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, iar apoi, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a dispus măsura suspendării condiționate a executării pedepsei. Cu alte cuvinte, dispunerea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei ce implica și suspendarea executării pedepselor accesorii era, potrivit Codului penal din 1969, întotdeauna subsecventă pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului. Prin urmare, afirmația autorului excepției, potrivit căreia, „din moment ce instanța judecătorească ce a aplicat sancțiunea a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, încă are dreptul de a ocupa și exercita profesia de polițist“, este lipsită de temei, întrucât modalitatea de individualizare a executării pedepsei este subsecventă pronunțării unei hotărâri de condamnare. ...