Decizia CCR nr. 702/2021Punctul 14

14. În acest sens, cu ocazia examinării unor motive de neconstituționalitate similare formulate cu privire la dispozițiile criticate în prezenta cauză, Curtea a reținut că, în condițiile existenței unei practici neuniforme la nivelul instanțelor naționale referitoare la metoda de calcul al prejudiciilor la care fac trimitere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție misiunea de a se pronunța asupra variantei corecte de aplicare a dispozițiilor legale analizate, conform competenței sale constituționale prevăzute la art. 126 alin. (3) din Constituție (a se vedea Decizia nr. 750 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 26 ianuarie 2021, paragraful 13), totodată, reținându-se că motivele invocate constituie o problemă ce ține de aplicarea și interpretarea legii, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că „în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală“ (Decizia nr. 179 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 20 mai 2019, paragraful 39). ...