Decizia CCR nr. 696/2021Punctul 15

15. Tribunalul Dolj - Secția I civilă, exprimându-și opinia în Dosarul Curții nr. 2.565D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele procesual penale criticate sunt o concretizare a principiului constituțional prevăzut la art. 52 alin. (3) . În acord cu Decizia Curții nr. 417 din 14 octombrie 2004, apreciază că dispozițiile legale instituie tocmai normele procedurale necesare exercitării dreptului constituțional menționat, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate și cu art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reține că, prin art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, legiuitorul a condiționat repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate de stabilirea acesteia prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestite cu judecarea cauzei, fapt care, așa cum a apreciat Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a aceluiași text de lege, dă naștere, în sarcina organelor judiciare anterior menționate, unei obligații de a se pronunța prin încheieri definitive, conform textului criticat, cu privire la caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate dispuse pe parcursul procesului penal, inclusiv în etapele anterioare celei în care se pronunță hotărârea definitivă, și care au făcut obiectul controlului pe calea contestației sau care ar fi putut fi contestate, conform prevederilor art. 204-206 din Codul de procedură penală. De asemenea, aceasta presupune obligația instanței de judecată care se pronunță prin hotărâre definitivă asupra cauzei de a stabili caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate. ...