Decizia CCR nr. 638/2021Punctul 21

21. Cât privește sintagma „altă faptă cu efect vădit intimidant“, criticată de autorul excepției, Curtea constată că, pentru a constitui o modalitate de săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de influențare a declarațiilor, aceasta trebuie să aibă aceeași finalitate, constând în încercarea de a determina sau în determinarea persoanei de a adopta o rezoluție contrară propriei voințe, în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penală, de a nu da declarații, de a-și retrage declarațiile, de a da declarații mincinoase ori de a nu prezenta probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Fapta cu efect vădit intimidant poate fi chiar licită, însă trebuie să creeze o presiune asupra persoanei și să fie susceptibilă să o determine să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Totodată, Curtea constată că maniera de reglementare a acestei modalități de săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de influențare a declarațiilor nu lipsește textul criticat de claritate, precizie și previzibilitate, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut cerința suplimentară ca efectul intimidant să fie „vădit“, evident, având în vedere că efectul intimidant pe care îl prezintă anumite fapte diferă de la o persoană la alta, în funcție de personalitatea fiecăreia. ...