Decizia CCR nr. 630/2021Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare. Se observă că prevederile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 59/2010 pentru modificarea art. 55 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010. Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanța urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, iar în prezent soluția legislativă criticată se regăsește la art. 143 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, și întrucât în cauza dedusă judecății produc efecte juridice dispozițiile art. 55 alin. (2) teza finală din Legea nr. 215/2001, urmează a fi reținute ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanța de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1) . Instanța analizează situația de fapt și se pronunță cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului. “ ...