Decizia CCR nr. 573/2021Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificate prin art. I pct. 21 din Legea nr. 212/2018, încalcă principiul securității raporturilor juridice și accesul liber la justiție. În esență, se arată că neexecutarea obligației debitorului în termen de trei luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților constituie un criteriu artificial, care readuce în discuție atât termenul de punere în executare de bunăvoie a titlului executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă, prin care se impune debitorului să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative în condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și hotărârea pronunțată în condițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, hotărâre ce poate fi atacată cu recurs. Astfel, dacă instanța de executare prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pronunță o hotărâre în condițiile art. 906 din Codul de procedură civilă, care prevede că sancțiunile se stabilesc „pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu“, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 condiționează fixarea sumei de către instanța de executare, prevăzută de art. 24 alin. (3) al Legii nr. 554/2004, de neexecutarea în mod culpabil de către debitor a obligației prevăzute în titlul executoriu în termen de trei luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a sancțiunilor. Faptul că amenda și penalitățile aplicate în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt stabilite pe zi de întârziere înseamnă că ele cresc pe zi ce trece, având ca scop determinarea debitorului să execute obligația sa. Or, condiționarea fixării sumei sancțiunilor deja aplicate pe zi de întârziere de neexecutarea într-un termen ales aleatoriu de legiuitor și impus suplimentar este de natură să lipsească de forță juridică hotărârea instanței de executare prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și să lipsească de substanță liberul acces la justiție al creditorului. Astfel, legiuitorul a lăsat deschisă calea ca, deși sancțiunile sunt aplicate, suma lor să nu fie fixată și, de facto, ele să nu existe niciodată. ...