Decizia CCR nr. 579/2021Punctul 13

13. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 18 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, nefiind invocate aspecte care să conducă la neconstituționalitatea acestor prevederi. Dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 constituie expresia dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, care consacră „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, în temeiul căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei (Decizia Curții Constituționale nr. 226 din 9 martie 2010), și nu îngrădesc controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, garantat de art. 126 alin. (6) din Constituție, și nici dreptul la un proces echitabil în materia contenciosului administrativ (Decizia Curții Constituționale nr. 429 din 4 iulie 2019). În acest sens, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin mai multe decizii, cu titlu de exemplu fiind Decizia nr. 395 din 13 aprilie 2010, Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011, Decizia nr. 193 din 6 martie 2012, Decizia nr. 259 din 24 aprilie 2018 sau Decizia nr. 646 din 11 noiembrie 2014. Aceste dispoziții se interpretează și se aplică de instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea cauzei și se aplică în cererile formulate în contencios administrativ raportat la obiectul acestora, la natura actului juridic administrativ, tipic sau asimilat, dedus judecății. ...