Decizia CCR nr. 556/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 și cele ale art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece anterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 nu se impunea unității administrativ-teritoriale sau beneficiarului căii de acces să obțină autorizația de construire sau, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces la drumul public, emisă de administratorul drumului respectiv. Însă, prin modificările aduse de art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015, se impune, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor contravenționale din lege, cu efect retroactiv, beneficiarilor căilor de acces de orice fel, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, să efectueze demersurile juridice prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, pentru realizarea căii de acces, creându-se, astfel, premisele aplicării legii contravenționale unor fapte și situații juridice anterioare intrării în vigoare a legii. Se susține, de asemenea, că sancționarea utilizării căilor de acces realizate anterior intrării în vigoare a legii creează, practic, un efect retroactiv de aplicare a legii, atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru realizarea căii de acces, cât și sub aspectul atragerii răspunderii contravenționale pentru o stare juridică existentă anterior intrării în vigoare a legii. Învederează, astfel, că principiul neretroactivității legii, așa cum a fost interpretat în practica constantă a Curții Constituționale, garantează că o conduită licită anterioară intrării în vigoare a unei legi nu va fi sancționată direct sau indirect prin aplicarea unor norme ulterioare. ...