Decizia CCR nr. 7/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că din dispozițiile criticate cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 rezultă că proprietarul lucrărilor amplasate în zona drumului public are obligația de a solicita acordul prealabil și/sau autorizația de acces de la administratorul drumului, precum și avizul poliției rutiere, chiar dacă odată cu dreptul de proprietate asupra lucrării a fost transmis și dreptul de servitute asupra accesului la drumul public existent anterior intrării în vigoare a ordonanței. În ceea ce privește art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, subliniază că situația de fapt este preexistentă intrării în vigoare a ordonanței, precizând că are calitatea de beneficiar al dreptului de servitute încă din anul 2005, iar tot din acest an are și acces la drumul public. Ca atare, din impunerea obligației de a obține acord prealabil și autorizație de acces și din aplicarea sancțiunii contravenționale pentru nerespectarea acestei obligații rezultă caracterul retroactiv al legii, cu atât mai mult cu cât Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 reprezintă lege contravențională mai nefavorabilă. ...