Decizia CCR nr. 470/2021Punctul 12

12. Referitor la dispozițiile art. 11 și ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, autorul excepției din Dosarul nr. 232D/2019 arată că sintagma „cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă de art. 11, este lipsită de precizie și generează ambiguitate, aplicarea discreționară, subiectivism și abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independență și imparțialitate a procesului. În lipsa stabilirii prin lege în mod clar și precis a situațiilor de excepție la care se referă ultima teză a art. 11 din Legea nr. 304/2004, cu referire la art. 53 alin. (2) din aceeași lege, textul criticat încalcă și principiul egalității în fața legii, deoarece inculpații nu beneficiază de garanțiile unei justiții unice, egale și imparțiale. Totodată, lipsa de calitate a legii în reglementarea unor situații de excepție ce derogă de la principiul repartizării aleatorii și al continuității nu asigură garanțiile constituționale și convenționale ale unui proces echitabil. Aplicarea în condiții lipsite de precizie și claritate a excepției prevăzute de art. 11 din Legea nr. 304/2004 creează nu numai o încălcare a dreptului la un proces echitabil la care se referă art. 21 alin. (3) din Constituție, ci și o justiție care nu mai este unică, imparțială și egală pentru toți, așa cum prevede art. 124 alin. (2) din Constituție. ...