Decizia CCR nr. 450/2021Punctul 8

8. Cu privire la celelalte prevederi legale invocate în prezenta cauză, se arată că acestea nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției, mai cu seamă prin prisma criticilor formulate de aceștia. Se susține că aceste dispoziții legale sunt clare, precise și previzibile și oferă suficiente garanții persoanelor cercetate penal. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 97 alin. (2) lit. d) , ale art. 103 alin. (2) și (3) , ale art. 114 alin. (1) și ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu prevederile art. 100 alin. (1) -(3) din Codul de procedură penală, precum și cu cele ale art. 97 alin. (1) din același cod, care prevăd obligația ca în etapa urmăririi penale și în cea a judecății organele judiciare să administreze toate probele, atât pe cele în defavoarea, cât și pe cele în favoarea suspectului sau a inculpatului. Se mai susține că dispozițiile art. 114 și art. 115 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile Legii fundamentale întrucât codul anterior menționat prevede la art. 101 și art. 102 sancțiuni în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la audierea martorilor. Se arată că singurele interdicții reglementate în privința audierii ca martor vizează părțile și subiecții procesuali principali. De asemenea, se arată că potrivit art. 290 alin. (1) și (2) raportat la art. 289 alin. (2) și la art. 97 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală și art. 103 din Codul de procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, acestea făcând obiectul analizei corecte și imparțiale a judecătorului. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 778 din 17 noiembrie 2015 și nr. 63 din 22 ianuarie 2019. ...