Decizia CCR nr. 455/2021Punctul 8

8. În ce ne privește considerăm că, Avocatul Poporului fiind o autoritate administrativă autonomă, dar care se bucură de un regim juridic de autonomie marcată - inclusiv sau mai ales - față de Parlament, controlul parlamentar care se exercită asupra sa este „autentic, adică necesar și deplin“ (a se vedea și Decizia nr. 720/2017), dar nu poate trece dincolo de acele limite care ar știrbi independența persoanei care exercită funcția de Avocat al Poporului, așa cum aceasta este conturată în sens restrâns de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 35/1997 și, la un nivel mai general, de ansamblul dispozițiilor din capitolele I - „Dispoziții generale“ și II „Mandatul Avocatului Poporului“ din Legea nr. 35/1997. De vreme ce art. 2 din Legea nr. 35/1997 arată că „Instituția Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate publică, în condițiile legii“, rezultă că independența Avocatului Poporului nu este absolută, ci este stabilită în limitele legii sale de funcționare. Prin urmare, deși Parlamentul dispune de o largă marjă de discreționaritate în desemnarea și revocarea Avocatului Poporului, el nu poate lua astfel de decizii arbitrar ori exclusiv în baza unor considerente de natură politică. Delicatul echilibru care trebuie să existe între, pe de o parte, oportunitatea politică a numirii ori revocării unei anumite persoane pe sau dintr-o anumită funcție publică, oportunitate asupra căreia Parlamentul deține controlul, și, pe de altă parte, regularitatea juridică a actelor de numire ori revocare a Avocatului Poporului, cu privire la care Parlamentul trebuie să respecte Constituția și legislația incidentă în respectiva materie, face posibil controlul constituționalității hotărârilor parlamentare individuale de numire ori revocare. Cu privire la acestea din urmă Comisia de la Veneția a arătat în Opinia CDL-AD (2012) 026-e^1 că hotărârile individuale adoptate de majoritățile parlamentare pot afecta nu doar minoritatea parlamentară, dar și dreptul de vot al cetățenilor care au ales respectiva minoritate parlamentară și, de aceea, verificarea regularității adoptării lor se transformă într-o chestiune care vizează protecția drepturilor fundamentale, în cadrul căreia, însă, este important să fie verificată corectitudinea procedurilor de numire ori revocare, și nu substanța deciziei, respectiv ce persoană este numită ori revocată. ^1 Aviz privind compatibilitatea cu principiile constituționale și statul de drept a acțiunilor Guvernului și Parlamentului României cu privire la alte instituții ale statului și Ordonanța de urgență a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și Ordonanța de urgență a Guvernului de modificare și completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului în România, adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 93-a sesiune plenară (Veneția, 14-15 decembrie 2012), pag. 7-8. Document disponibil la https://www.venice.coe.int/webforms/documents/CDL-AD (2012) 026-e.aspx ...