Decizia CCR nr. 446/2021Punctul 19

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în jurisprudența sa a statuat că prevederile legale criticate incriminează infracțiunea de abuz de bunuri sociale, iar scopul incriminării și sancționării comportamentului neloial și abuziv al fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății comerciale este ocrotirea patrimoniului societăților comerciale, indiferent de forma lor de organizare, împotriva faptelor nelegale ale celor menționați. Aceștia, abuzând de însărcinarea primită din partea adunării generale a acționarilor și de încrederea cu care au fost învestiți, folosesc, sub o formă sau alta, patrimoniul ori creditul societății comerciale în scopuri potrivnice acesteia, în interesul lor personal sau al altor societăți comerciale la care au interes, direct sau indirect, în sensul că sunt - ei înșiși sau rude ori apropiați ai lor - acționari, asociați, membri ai organelor de conducere, salariați etc. la aceste societăți. Această comportare reprezintă o formă de abuz de încredere în dauna societății comerciale pe care o conduc, administrează sau reprezintă, faptă care nu este prevăzută în Codul penal, ci în legea specială. Prin incriminarea faptelor menționate, legiuitorul a urmărit, totodată, prevenirea și reprimarea concurenței neloiale, conformându-se astfel dispozițiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, care are următorul conținut: „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.“ (a se vedea Decizia nr. 282 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 2 aprilie 2008). ...