Decizia CCR nr. 446/2021Punctul 20

20. Tot instanța de contencios constituțional a stabilit că această infracțiune prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 31/1990 instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al acesteia care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societății, care reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi și obligații, cu patrimoniu propriu. Reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care dețin funcții administrative, decizionale în cadrul societății. În această manieră, agentul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credință, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecților de drept prevăzuți în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societății, care nu se confundă cu patrimoniul acționarilor care dețin funcțiile sus-menționate (a se vedea Decizia nr. 200 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008). ...