Decizia CCR nr. 411/2021Punctul 13

13. Referitor la dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că acestea prevăd o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, însă, în cazul autoarei excepției, prin raportarea la nivelul salariului de bază stabilit pentru anul 2022 (conform prevederii inițiale ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017), în realitate, salariul acesteia s-a redus, în loc să fie majorat, cu toate că Legea-cadru nr. 153/2017 utilizează sintagma „creșteri salariale“. Totodată, scăderea salarială și limitarea creșterii salariului, în modalitatea de interpretare a ordonatorului de credite a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, fără a avea în vedere și modificările și completările acesteia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, sunt atât nelegale, cât și neconstituționale, fiind contrare art. 53 din Constituție. Astfel, se susține că scăderea salarială pe care ordonatorul principal de credite a stabilit-o în fapt autoarei excepției nu se circumscrie dispozițiilor speciale și limitative ale art. 53 din Constituție. În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010. ...