Decizia CCR nr. 585/2021Punctul 23

23. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție. De asemenea, arată că textul de lege criticat suferă din punctul de vedere al preciziei legislative, venind în contradicție cu alte prevederi din Legea-cadru nr. 153/2017. Deși politica bugetară în ceea ce privește cheltuielile salariale nu poate fi pusă în discuție, Guvernul fiind îndreptățit să limiteze creșterile salariale suportate din bugetul de stat sau bugetele locale, textul art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează doar ipoteza în care măririle de salarii acordate în tranșe începând cu anul 2018 ar duce la o majorare a salariului peste limita stabilită pentru anul 2022. Textul nu face nicio referire la situația în care salariul aflat în plată anterior anului 2018 era deja mai mare decât limita stabilită pentru anul 2022 sau la situația în care majorarea cu prima tranșă (25%), limitată însă la nivelul anului 2022, dublată de transferarea obligației de plată a contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, are ca rezultat un salariu diminuat. Amintește că dispozițiile art. 38 alin. (3) vorbesc de „acordarea creșterilor salariale“ și consideră că intenția legiuitorului nu a fost niciun moment aceea de a diminua unele salarii ale bugetarilor, aspect care rezultă cu claritate din dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Arată că diminuarea salariului nu are nicio motivare economică, politică sau de altă natură, iar măsura nu respectă un raport rezonabil de proporționalitate, în contextul în care orice ingerință într-un drept patrimonial câștigat - salariul de bază lunar în plată - trebuie să păstreze un echilibru just între cerințele de interes general și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. ...