Decizia CCR nr. 412/2021Punctul 22

22. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, invocată prin prisma pretinsei lipse de claritate a sintagmei „baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea (...)“ din cuprinsul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, Curtea reține că absența unei definiții nu reprezintă, în mod necesar, un impediment pentru destinatarii legii de a-și adapta conduita la prescripțiile acesteia. Așa cum a subliniat Curtea Constituțională, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, spre exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016). Ca atare, soluționarea pretinsei neclarități a sintagmei invocate din cuprinsul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în vederea interpretării și aplicării normei, reprezintă un atribut al puterii judecătorești, nefiind de resortul controlului de constituționalitate. ...