Decizia CCR nr. 351/2021Punctul 22

22. Cu privire la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 129 din Constituție, Curtea învederează că acestea stabilesc dreptul părților interesate și al societății - reprezentate prin Ministerul Public - de a exercita împotriva hotărârilor judecătorești căile de atac prevăzute de lege, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituțională a principiului dublului grad de jurisdicție sau a altor grade de jurisdicție. Nici prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și nici cele ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilă, principiul dublului grad de jurisdicție. Este adevărat că, spre exemplu, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac în materie penală, respectiv dublul grad de jurisdicție, iar art. 2 paragraful 2 din același act normativ prevede că acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție (a se vedea Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004, și Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001), ceea ce nu este cazul în situația de față, având în vedere că în discuție sunt norme de procedură civilă. Prin urmare, nu există obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă, întrucât nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din acte normative internaționale nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Astfel, în virtutea art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are competența cu privire la stabilirea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, context în care poate să stabilească gradele de jurisdicție și căile de atac, în funcție de materia legiferată. ...