Decizia CCR nr. 369/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este neconstituțional, întrucât legea trebuie să fie accesibilă și previzibilă, or, în cauză, textul criticat prevede că asupra excepției de nelegalitate instanța se pronunță fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, fără a se preciza condițiile în care această instanță poate distinge între cele două variante. Așa fiind, judecătorul este obligat, practic, să stabilească pe cale jurisprudențială, prin hotărârile judecătorești pronunțate și în afara cadrului legal, regulile necesare pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate cu care a fost învestit, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție care consacră principiul separației puterilor în stat. Autorul excepției susține, de asemenea, că, raportat la norma juridică cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, părțile nu au un reper sigur al modalității în care pot ataca cu recurs hotărârea, ceea ce face ca accesul lor la justiție pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege să fie limitat. Mai mult decât atât, arată că în condițiile în care o excepție de nelegalitate este invocată într-o cale de atac, iar judecătorii se pronunță asupra acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dispozițiile art. 129 din Constituție sunt lipsite de conținut. ...