Decizia CCR nr. 303/2021Punctul 17

17. Față de această împrejurare, Curtea reține că: (i) această situație intermediară are în vedere derularea unei inspecții fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declarațiilor fiscale ale respectivului contribuabil. Astfel, regula este aceea că orice inspecție fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declarațiilor fiscale, iar excepția este aceea în care, din varii motive, situația reală a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situația declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecția fiscală (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 424 din 4 iulie 2019, paragraful 29, și Decizia nr. 833 din 13 decembrie 2018, paragraful 27, precitate); (ii) potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale și se exercită asupra oricăror persoane și entități, indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere sau plată a obligațiilor fiscale prevăzute de lege. Selectarea contribuabililor/ plătitorilor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului, care se stabilește pe baza analizei de risc. De asemenea, inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale; (iii) referitor la termenele de plată în materie fiscală, potrivit art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare; (iv) potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, prin obligații de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, se înțelege: a) obligații de plată pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv; b) diferențele de obligații de plată principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere comunicate până la data de 30 septembrie 2015, inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) alte obligații de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal în vederea recuperării la data de 30 septembrie 2015, inclusiv. ...