Decizia CCR nr. 300/2021Punctul 14

14. Examinând aceste susțineri, Curtea constată că vizează aceleași dispoziții și, în mod punctual, aceeași sintagmă, respectiv „excluderea probelor“, ce au format obiectul excepției de neconstituționalitate admisă prin Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018. Prin decizia menționată, Curtea a reținut, în esență, că excluderea juridică a probelor obținute în mod nelegal în procesul penal, în lipsa înlăturării lor fizice din dosarele penale constituite la nivelul instanțelor, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumției de nevinovăție a inculpatului și a dreptului la un proces echitabil al acestuia (paragraful 24). Astfel, menținerea mijloacelor de probă în dosarele cauzelor penale, după excluderea probelor corespunzătoare acestora, ca urmare a constatării nulității lor, este de natură a influența percepția judecătorilor, învestiți cu soluționarea acelor cauze, asupra vinovăției/nevinovăției inculpaților și de a-i determina să caute să elaboreze raționamente judiciare într-un sens sau altul, chiar în lipsa posibilității invocării, în mod concret, a respectivelor probe în motivarea soluțiilor, aspect de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție a persoanelor judecate (paragraful 26). Astfel fiind, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) și ale art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei“, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei (paragraful 29). ...