Decizia CCR nr. 278/2021Punctul 14

14. Pentru a da eficiență acestei norme constituționale, legiuitorul a reglementat un ansamblu de drepturi și măsuri puse la dispoziția persoanelor cu handicap pentru a facilita integrarea și incluziunea socială a acestora, având în vedere tocmai statutul lor special. Ca atare, prin Legea nr. 448/2006 au fost stabilite o serie de măsuri, printre care în capitolul V sunt cuprinse cele dedicate ocupării și angajării în muncă. Însă, ca urmare a prevederilor legale criticate, o parte din tipurile de unități protejate autorizate din domeniul privat, inclusiv cele din organizațiile neguvernamentale și cele organizate de persoana cu handicap autorizată, în condițiile legii, să desfășoare activități economice independente, au rămas fără bază legală. Deși legea prevede puține măsuri efective de natură să sprijine integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii, acestea sunt diminuate prin intervenția legiuitorului delegat care acționează în domeniul unor persoane dezavantajate din multe puncte de vedere, dar protejate la nivel constituțional. O astfel de acțiune contravine art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală și este contrară art. 50 din Legea fundamentală, care prevede în mod explicit obligația statului de a asigura realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor. În realitate, măsura luată fragmentează și puținele facilități de integrare a persoanelor cu dizabilități, inclusiv inițiativele pe cont propriu ale persoanelor cu handicap autorizate în condițiile legii. Deși în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2017 se declară că „Pentru a da persoanelor cu dizabilități posibilitatea de a trăi independent și de a participa pe deplin la toate aspectele vieții sunt necesare măsuri care să asigure creșterea angajării acestora atât în sectorul public, cât și în cel privat, la finele anului 2016 numărul de persoane cu dizabilități angajate fiind sub 35.000“, în cuprinsul acesteia nu se regăsesc măsuri care să sprijine angajarea acestora în mediul privat. Cât privește sectorul public, se introduce o obligație în sarcina autorităților și instituțiilor publice, persoane juridice publice, de a organiza unele concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. În concluzie, prevederile legale criticate nu sunt în măsură să îndeplinească rigorile constituționale cu privire la limitele de reglementare prin ordonanță de urgență, afectând drepturile persoanelor cu handicap, prin scăderea gradului de protecție pe care statul este ținut să o asigure în special în domeniul integrării în muncă și în viața comunității, și având ca efect creșterea implicită a riscului de excluziune socială a acestei categorii defavorizate. ...