Decizia CCR nr. 266/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în ansamblul său, este discriminatorie, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. d) și e) , precum și în alin. (1^1) lit. b) din acest act normativ. Astfel, potrivit acestor norme, sunt exceptate de la plata tarifului de utilizare vehiculele folosite exclusiv în transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități și destinate transportului școlar, precum și autoturismele deținute în proprietate sau, după caz, folosite în baza unui drept legal, conform datelor înscrise în certificatul de înmatriculare, de persoanele fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și locul de muncă sau teren agricol deținut în baza unui titlu de proprietate de cealaltă parte a podului, tunelului sau trecătoarei de munte pe care se aplică tariful de trecere și care utilizează podul, tunelul sau trecătoarea de munte pentru a se deplasa la/de la serviciu/teren agricol și de la/la domiciliu. În opinia autoarei excepției, aceste prevederi urmăresc ca pentru categoriile exceptate de la plata tarifului de utilizare să nu fie încălcat dreptul la muncă, ocrotit de art. 41 din Constituția României, precum și protejarea acestora astfel încât să nu fie încălcat dreptul la libera circulație, consacrat de art. 25 din Legea fundamentală. Apreciază că prin instituirea acestor excepții de la plata tarifului de utilizare sunt respectate doar drepturile unor categorii restrânse de persoane juridice, respectiv cele ale operatorilor de transport public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, ale operatorilor care au vehicule destinate transportului școlar, precum și ale persoanelor fizice care au locul de muncă și domiciliul de o parte și de alta a podului. Autoarea excepției menționează că are „sediul în județul Constanța și capăt de linie de cealaltă parte a podului, respectiv în București“, fiind operator de transport public de persoane în regim regulat pe ruta București-Mangalia/Mangalia-București, astfel încât nu beneficiază de această excepție de la plata tarifului de utilizare. Mai mult, afirmă că persoanele care fac naveta pe traseul București-Mangalia/Mangalia-București cu vehiculul aparținând societății sale au domiciliul într-un loc și în celălalt capăt al traseului au locul de muncă. Prin urmare, apreciază că actul normativ criticat este discriminatoriu, prin instituirea excepțiilor de la plata tarifului de utilizare. ...