Decizia CCR nr. 266/2021Punctul 15

15. Referitor la criticile privind instituirea unui pretins tratament discriminatoriu prin prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în jurisprudența amintită, Curtea le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. Astfel, Curtea a statuat, în mod constant, că principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Pornind de la aceste considerente, Curtea a reținut că situația autoarei excepției, societate care efectuează transport public de persoane în vederea obținerii unui profit, este diferită de cea a persoanelor fizice care au domiciliul situat de o parte a podului, iar locul de muncă sau un teren deținut în proprietate de cealaltă parte a podului, astfel încât și regimul de taxare va fi diferit fără a se aduce însă atingere art. 16 din Constituție. Cât privește raportarea la situația celor care efectuează transportul public local de persoane prin servicii regulate pe raza teritorial-administrativă a unei localități, precum și transportul școlar, atât autoarea excepției, cât și categoriile menționate se supun obligației de plată a tarifului de trecere, așa cum rezultă din conținutul normativ al art. 3 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. ...