Decizia CCR nr. 250/2021Punctul 24

24. Sub acest aspect, Curtea observă că art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră, ca motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, încălcarea principiului priorității dreptului comunitar printr-o hotărâre rămasă definitivă (irevocabilă). Prin decizia citată, Curtea a constatat, în esență, că, sub aspectul reglementării motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene printr-o astfel de hotărâre judecătorească, prevederile criticate reflectă materializarea obligației asumate de autoritățile statului român de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din aplicarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene. Curtea a reținut că, în redactarea criticată, art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, interpretat prin coroborare cu partea introductivă a art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 - care impunea, ca și actualul Cod de procedură civilă, condiția evocării fondului pentru revizuirea hotărârilor judecătorești -, contravine principiilor de drept enunțate în art. 148 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție. Aceasta, deoarece reglementarea condiției evocării fondului, ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătorești pronunțate cu încălcarea acestui principiu, privează justițiabilul de beneficiul aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional, ceea ce reprezintă, în esență, o încălcare a obligațiilor internaționale asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană. În același sens, Curtea a mai arătat că, în virtutea calității de stat membru al Uniunii Europene, statul român are obligația de a pune la dispoziția instanțelor judecătorești și, implicit, a justițiabililor un instrument juridic eficient care să asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea având caracter prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne. ...