Decizia CCR nr. 243/2021Punctul 19

19. Apreciază că măsura suspendării dreptului la vizită, ca sancțiune disciplinară, nu apare ca fiind proporțională cu scopul legitim urmărit din perspectiva relației existente între interesul general invocat și cel individual. Respectarea dreptului la viață intimă, familială și privată impune autorităților statului atât obligații negative, urmărind apărarea individului împotriva oricăror ingerințe arbitrare ale puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuși conținutul acestui drept, cât și obligații pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al vieții de familie, care pot implica și necesitatea adoptării de măsuri de protecție a vieții private, chiar cu privire la relațiile dintre indivizi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Hotărârea din 25 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, că autoritățile statului trebuie să se doteze cu un arsenal juridic adecvat și suficient care să aibă ca scop îndeplinirea acestor obligații pozitive ce le revin, în temeiul art. 8 din Convenție. ...