Decizia CCR nr. 242/2021Punctul 48

48. În aceste condiții, având în vedere sfera normativă a Legii nr. 254/2013, Curtea apreciază că legiuitorul nu trebuia să realizeze precizarea expresă, în sensul că art. 55^1 se va aplica doar în cazul persoanelor care se află la momentul adoptării acestei dispoziții într-un penitenciar . Această concluzie decurge logic, pe de-o parte, din obiectul de reglementare al legii modificate și, pe de altă parte, din opțiunea legiuitorului de a legifera distinct, prin două acte normative separate, punerea în executare a acelor „instituții“/„măsuri“ care presupun restrângerea exercițiului libertății individuale, respectiv punerea în executare a acelor „instituții“/„măsuri“ care se realizează prin alte procedee, care, deși pot determina restrângerea exercițiului unor drepturi ori al unor libertăți fundamentale, nu produc efecte în sfera libertății individuale, în sensul restrângerii exercițiului acesteia, pe de altă parte. A aprecia în mod contrar ar însemna că, în cazul oricărei dispoziții din Legea nr. 254/2013, legiuitorul ar trebui să facă precizări relative la persoanele care intră în sfera de aplicare a acesteia, ceea ce ar determina o îngreunare nejustificată a actului normativ, cu implicații asupra calității și previzibilității normelor conținute. ...