Decizia CCR nr. 232/2021Punctul 14

14. Pornind de la cele statuate de instanța de apel, Curtea reține că prevederile legale criticate instituie regula potrivit căreia drepturile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu. Analizând prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, Curtea observă că principalele drepturi de natură financiară reglementate în cuprinsul acestui act normativ sunt indemnizația lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, prevăzută de art. 2 alin. (1) , stimulentul de inserție, prevăzut de art. 7 alin. (1) , și indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului cu dizabilități până la vârsta de 7 ani, prevăzută de art. 31 alin. (2) . De asemenea, Curtea observă că art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 prevede dreptul la un sprijin lunar ce se acordă în condițiile ordonanței de urgență menționate și dreptul la o alocație lunară de plasament, acordată în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Însă, dintre toate drepturile la care face trimitere textul legal criticat, autoarea excepției consideră că acesta este neconstituțional doar cu referire la indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevăzută de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010. ...