Decizia CCR nr. 225/2021Punctul 47

47. Textul criticat cuprinde și o a doua teză, potrivit căreia comisia propune invalidarea, și anume în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă, privind săvârșirea de către respectivul deputat a unor infracțiuni legate de derularea procesului electoral. Această din urmă ipoteză normativă nu a suferit modificări de substanță în noua redactare a art. 7 alin. (3) din regulament. Potrivit acesteia, Comisia de validare are în continuare competența de a propune invalidarea în situația în care constată că împotriva deputatului s-a pronunțat și a rămas definitivă o hotărâre judecătorească de condamnare pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de derularea procesului electoral. Art. 7 alin. (3) teza a doua nu cuprindea nici înainte, nici ulterior modificării sale un termen de referință cu privire la data pronunțării definitive a unor astfel de hotărâri judecătorești. Totodată, Curtea observă că nici diferența terminologică dintre vechea redactare „a unor infracțiuni“ și cea nouă - „a unei infracțiuni“ din cuprinsul celei de-a doua teze a art. 7 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților, remarcată de autorul sesizării, nu comportă dificultăți sub aspectul interpretării și aplicării sale unitare, dificultăți care să atragă incidența art. 1 alin. (5) din Constituție. Sintagma „unei infracțiuni“ nu poate fi înțeleasă decât ca atare, în sensul său propriu/comun, și nu poate înlătura existența constatării mai multor infracțiuni, astfel că nu pot fi reținute susținerile autorului sesizării potrivit cărora această sintagmă ar putea impune obligativitatea invalidării mandatului doar în cazul comiterii unei singure infracțiuni, dar nu și în cazul comiterii mai multor infracțiuni legate de derularea procesului electoral. Prin urmare, teza a doua a art. 7 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților nu va constitui obiectul prezentei analize de constituționalitate. ...