Decizia CCR nr. 217/2021Punctul 23

23. În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, Curtea constată că acestea clarifică pentru perioada ianuarie-februarie 2017, respectiv de la intrarea lor în vigoare, situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, prevăzând că salariile funcției de bază se mențin la același nivel cu cel din luna decembrie 2016. Astfel, textul de lege criticat nu face trimitere la acte normative abrogate și nu are semnificația repunerii în vigoare a acestor acte. Așadar, modalitatea de normare prevăzută de textul de lege criticat este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, paragraful 42, prin care s-au analizat dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate și prin care s-a statuat că „prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție“. Prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză. În concluzie, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut clar și predictibil, care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate care intră în conținutul principiului legalității consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, precitată, paragraful 50). Astfel, textul de lege criticat prevede foarte clar că se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice și că nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. ...