Decizia CCR nr. 283/2023Paragraful 10

Mai mult, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, în situația în care instanța de control constituțional a constatat neconstituționalitatea unei anumite soluții legislative nu este permis ca aceasta să redevină parte a dreptului pozitiv prin intermediul unui alt act normativ, întrucât o astfel de împrejurare ar nesocoti caracterul obligatoriu al deciziilor Curții, prevăzut de art. 147 alin. (4) din Constituție. Astfel, reținem că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, nr. 392 din 6 iunie 2017 și nr. 518 din 6 iulie 2017, Parlamentul României a adoptat o primă lege de transpunere a deciziilor Curții Constituționale - Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, Curtea a admis obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii menționate și a constatat că „legiuitorul nu a pus de acord prevederile art. 297 din Codul penal cu Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016. În aplicarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, legiuitorul ar fi trebuit să fie mai ales preocupat de definirea intensității vătămării, cu referire la drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice, și nu de stabilirea unui prag valoric derizoriu în sine, care, în realitate, nu rezolvă problema caracterului de ultima ratio a sancțiunii penale.