Decizia CCR nr. 269/2018Punctul 27

27. În ceea ce privește dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin Decizia nr. 128 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, instanța de control constituțional respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. În paragrafele 14-20 ale deciziei precitate, Curtea a observat că soluția legislativă criticată a fost inițial prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 12/1990. Prin Legea nr. 42/1991 pentru modificarea și completarea Legii nr. 12/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1991, dispozițiile art. 3 alin. (3) au fost modificate și reunite în cadrul art. 4 din lege, iar, după republicarea Legii nr. 12/1990 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, acestea se regăseau în art. 6 din lege. Ca urmare a unei noi republicări a Legii nr. 12/1990 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009, soluția legislativă criticată se regăsea în art. 4 din lege, modificat prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, având, sub aspectul soluției legislative, configurarea normativă acum în vigoare. Ca urmare a republicării actului normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, în prezent, soluția legislativă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, se regăsește la art. 3 din Legea nr. 12/1990, criticat în prezenta cauză, având următorul conținut: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.“ ...