Decizia CCR nr. 200/2021Punctul 39

39. În aplicarea acestor considerații, Curtea reține că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și a taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii (a se vedea Decizia nr. 127 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 117, precum și Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014), adică a veniturilor la care face referire și art. 139 alin. (1) din Constituție - impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Sintagma folosită în Constituție - venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat - sugerează natura contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat. Acestea sunt prelevări, o exercitare tipică a puterii de stat, în sensul că subiectele de drept nu au posibilitatea să conteste legitimitatea acestor prelevări, ele ținând de însăși puterea statală. Într-adevăr, potrivit principiului contributivității, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite [a se vedea art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010]. Faptul că aceste contribuții virate la bugetul asigurărilor sociale se reflectă într-o prestație statală ulterioară specifică nu schimbă natura juridică a contribuțiilor de asigurări sociale de venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat. ...