Decizia CCR nr. 198/2021Punctul 11

11. Se arată, în acest sens, că în preambulul care însoțește cele 3 articole ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2019 se menționează aspecte care se referă la o pretinsă lipsă de activitate a Institutului și o singură precizare din punct de vedere financiar, și anume „oprirea urgentă a cheltuielilor de fonduri publice care nu servesc interesul public, ci prejudiciază buna funcționare a societății“. Or, textul constituțional, care reprezintă o excepție în sensul delegării legislative, obligă Guvernul să stabilească în mod explicit care sunt situațiile extraordinare care nu permit amânarea reglementărilor pe calea proiectelor de legi, acestea urmând a fi motivate în mod concret în preambulul, precum și în nota de fundamentare ce însoțește proiectul de adoptare a ordonanței de urgență care se înaintează Parlamentului. În cauză, după adoptarea în Guvern, ordonanța de urgență a fost înaintată Parlamentului, fiind adoptată tacit de Camera Deputaților, pentru ca în Camera decizională, respectiv Senat, să se adopte legea de respingere a ordonanței, verificată sub aspectul constituționalității de Curtea Constituțională, la sesizarea Guvernului. Președintele României a formulat cerere de reexaminare, susținând că instituția a cărei desființare se solicită nu a acționat în vederea atingerii scopului și misiunii pentru care a fost înființată, că s-au creat tensiuni și controverse în spațiul public și au existat deficiențe în cheltuirea fondurilor publice. Se precizează că, la momentul adoptării ordonanței de urgență, Guvernul nu a făcut niciun raport privind activitatea Institutului, nu a constatat dacă există o cheltuială publică motivată sau nu, dacă au existat din punct de vedere financiar cheltuieli nejustificate. Ca urmare, cererea de reexaminare nu putea fi admisă, având în vedere lipsa efectivă de motivare cu privire la urgență și care ar fi fost impedimentul ca desființarea institutului să se facă printr-o inițiativă legislativă a Guvernului. ...